UE a ridicat sancțiunile împotriva lui Usmanov și Fridman, prelungind în același timp regimul de sancțiuni legat de Ucraina cu 36 de luni

De ce contează

Eliminarea a doi oligarhi ruși de înalt profil din lista de sancțiuni a UE, în aceeași decizie care a prelungit regimul de sancțiuni legat de Ucraina cu un termen fără precedent de 36 de luni, este un precedent major. Decizia a fost determinată de interese naționale ale Franței, Slovaciei și Luxemburgului, nu de considerente legate de Ucraina, și nu a fost coordonată cu Kievul. Ucraina a condamnat public mișcarea, iar Estonia, Letonia și Lituania au anunțat sau au inițiat sancțiuni naționale, ceea ce evidențiază fragilitatea unității UE pe tema sancțiunilor împotriva Rusiei. Episodul a provocat și o distanțare publică a Regatului Unit de Bruxelles și a reaprins dezbaterea internă a UE despre trecerea de la unanimitate la votul cu majoritate calificată în deciziile de sancționare.

Ce s-a întâmplat

La 22 septembrie, Consiliul UE a prelungit cu 36 de luni, până la 22 septembrie 2029, regimul de sancțiuni care vizează persoanele responsabile de subminarea integrității teritoriale, suveranității și independenței Ucrainei, regim care acoperă aproximativ 3.000 de persoane. Este prima prelungire pe termen atât de lung, după ce regimul era reînnoit anterior la fiecare șase luni. În aceeași decizie, oligarhii ruși Alisher Usmanov și Mihail Fridman au fost excluși de pe listă, ceea ce le permite din nou să intre pe teritoriul UE și să își utilizeze activele personale.

Franța și Slovacia au insistat pentru eliminarea lui Usmanov, invocând motive de securitate națională; ulterior a apărut informația că motivul real ar fi fost încercarea de a obține eliberarea a doi cetățeni francezi deținuți în Azerbaidjan. La o zi după ridicarea sancțiunilor, Azerbaidjanul l-a grațiat și eliberat pe cetățeanul francez Martin Ryan, condamnat pentru spionaj în numele Franței. Premierul Luxemburgului, Luc Frieden, a declarat că țara sa a cerut eliminarea lui Fridman pentru a proteja interesele Luxemburgului, în contextul unui arbitraj internațional inițiat de Fridman privind activele înghețate. Irlanda a acționat ca mediator al compromisului, iar Letonia și-a ridicat veto-ul în schimbul excluderii celor doi, anunțând ulterior sancțiuni naționale. Estonia, al cărei ministru de externe Margus Tsahkna a semnat ordinul pe 23 septembrie de la New York, și Lituania au anunțat, de asemenea, sancțiuni naționale.

Comisarul prezidențial ucrainean pentru politica de sancțiuni, Vladyslav Vlasiuk, a propus ca UE să sancționeze în schimb alți doi oligarhi ruși, Vladimir Lisin (NLMK) și Vladimir Potanin (Nornickel), ale căror companii sunt legate de economia de război a Rusiei. Ministrul ucrainean de externe Andrii Sybiha a calificat decizia drept rușinoasă și nejustificată. Premierul britanic Keir Starmer (numit Andy Burnham în unele surse) i-a comunicat preșelintelui Volodimir Zelenski, în marja Adunării Generale a ONU, că Regatul Unit nu susține decizia UE și își menține propriile sancțiuni. Diplomați și oficiali UE de la Bruxelles au descris episodul ca fiind „cel mai prost moment" și au avertizat că se creează un precedent periculos. Următorul test va veni în octombrie, când statele membre încearcă să adauge pe lista neagră peste 1.600 de nume de persoane și companii, cea mai mare extindere de până acum.

Cum prezintă evenimentul sursele ucrainene

Surse ucrainene prezintă decizia UE în termeni categoric negativi, citând oficiali de la Kiev într-o condamnare fermă. Ministrul de externe Andrii Sybiha a calificat ridicarea sancțiunilor drept „rușinoasă" și „nejustificată", iar comisarul prezidențial Vladyslav Vlasiuk a subliniat lipsa de coordonare cu Ucraina și a propus înlocuirea lui Usmanov și Fridman cu Lisin și Potanin. Relatările evidențiază sprijinul aliat împotriva deciziei: premierul britanic și-a asigurat omologul ucrainean că Londra nu ridică propriile sancțiuni, iar Estonia, Letonia și Lituania au anunțat sancțiuni naționale. Accentul general este pus pe fragilitatea unității europene și pe faptul că interesele naționale ale unor state membre au prevalat în fața obiectivelor comune ale regimului de sancțiuni.

Cum prezintă evenimentul sursele internaționale

Surse occidentale citate în materialul furnizat (declarații ale unor diplomați și oficiali UE) descriu episodul ca pe un eșec intern al UE. Un diplomat a numit decizia „cel mai prost moment" pentru Uniune, iar altul a spus că „nimeni nu este mulțumit de această decizie". Temerea principală este crearea unui precedent periculos, în care oligarhii ruși ar putea încerca să își „cumpere" ieșirea de pe lista de sancțiuni. Dezbaterea s-a concentrat și asupra principiului unanimității, un participant la discuții susținând că acesta dăunează tuturor, inclusiv Franței, și că este nevoie urgentă de trecerea la votul cu majoritate calificată. Regatul Unit, care anterior fusese aliniat cu UE pe linia sancțiunilor, s-a distanțat public de decizie, premierul Starmer asigurându-l pe Zelenski că Londra își menține propriile restricții.

Unde diferă relatările

Surse diferite dau termene diferite pentru sentința lui Martin Ryan în Azerbaidjan: majoritatea indică 10 ani, în timp ce un articol menționează 12 ani. Există, de asemenea, neconcordanțe privind suma cerută de Fridman Luxemburgului în arbitraj: majoritatea surselor indică aproximativ 15 miliarde de euro, în timp ce un articol menționează cel puțin 16 miliarde de dolari. În plus, premierul britanic care ar fi abordat subiectul cu Zelenski la Adunarea Generală ONU este numit în mod inconsecvent în surse: unele îl identifică drept Andy Burnham, altele drept Keir Starmer, ceea ce indică o discrepanță în identificarea surselor.

Context

Regimul de sancțiuni al UE împotriva persoanelor care subminează integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei funcționa din 2014 și era reînnoit la fiecare șase luni; prelungirea din 22 septembrie la 36 de luni, până în septembrie 2029, este prima de acest fel. Regimul acoperă aproximativ 3.000 de persoane, iar în octombrie este planificată cea mai mare extindere a listei, cu peste 1.600 de nume noi. Usmanov este cunoscut pentru fosta investiție în clubul de fotbal Arsenal din Londra (ieșit în 2018), iar Fridman s-a mutat la Londra în 2013, dar a plecat după impunerea sancțiunilor. NLMK (controlată de Lisin) operează uzine metalurgice în regiunea belgiană Valonia, precum și în Franța, Italia și Danemarca, iar dependența Europei de nichelul și paladiul rusesc, în special pentru industria auto, a ferit Nornickel (Potanin) de includerea pe listă.