Propunere la Bruxelles: activele rusești înghețate ar urma să fie mutate într-un instrument special al UE

De ce contează

Propunerea deschide o cale juridică nouă pentru a pune în lucru activele suverane rusești înghețate în beneficiul Ucrainei, fără o confiscare imediată — o abordare pe care Consiliul European o respinsese anul precedent. Este prezentată ca un mijloc de a proteja Euroclear, Clearstream și Belgia de procesele și contramăsurile Rusiei, intensificate după hotărârea instanței de la Moscova împotriva Euroclear. Ministrul ucrainean de Finanțe Serhiy Marchenko a susținut public reluarea ideii, citând un deficit bugetar acut provocat de atacurile ruse asupra economiei.

Ce s-a întâmplat

La un eveniment organizat de centrul analitic EPC la Bruxelles pe tema finanțării Ucrainei, analistul politic Hugo Dixon, împreună cu Lee Buchheit (profesor onorific de drept la Universitatea din Edinburgh) și Dalip Singh (vicepreședinte și economist-șef global la PGIM), a prezentat o propunere de transfer al conturilor înghețate ale Băncii Centrale a Rusiei de la depozitari naționali — Euroclear în Belgia, Clearstream în Luxemburg și alții din UE — pe bilanțul unui instrument special al UE, care ar acționa ca custode. Atât activele, cât și obligațiile aferente ar fi transferate printr-o simplă schimbare de depozitar, dreptul formal de proprietate al Rusiei fiind menținut în această etapă.

UE ar urma să ofere protecție juridică și financiară deplină depozitarilor și Belgiei împotriva unor posibile contramăsuri sau confiscări din partea Rusiei. Potrivit autorilor, schema elimină necesitatea unor garanții individuale din partea statelor membre, care generase anterior divergențe majore, și pe cea a unor linii de lichiditate de urgență sau a unor garanții speciale de stat pentru Euroclear. Dixon a precizat că propunerea se inspiră din transferul conturilor Băncii Centrale a Irakului după căderea regimului lui Saddam Hussein și că, dacă este aprobată la nivelul UE, ar rămâne deschisă și altor țări care dețin active rusești semnificative, printre care Regatul Unit, Canada și Japonia.

Dixon a descris inițiativa ca fiind nouă și diferită de propunerile respinse de Consiliul European în anul precedent și a precizat că nu este decât o primă etapă: banii nu ar fi transferați imediat Ucrainei, dar s-ar crea baza juridică și financiară pentru o etapă următoare. El a afirmat, de asemenea, că inițiativa se bucură deja de sprijinul mai multor state membre ale UE și al unui număr de membri ai Parlamentului European, deși, întrebat de Ukrinform, a recunoscut că guvernul belgian nu oferise încă un feedback. Proiectul apare pe fondul în care, pe 15 mai, o instanță de arbitraj de la Moscova a admis în ședință închisă o cerere a Băncii Centrale a Rusiei împotriva Euroclear, în valoare de aproximativ 18,17 trilioane de ruble (circa 250 de miliarde de dolari la cursul actual), cuprinzând fondurile înghețate, valoarea titlurilor afectate de sancțiuni și profiturile nerealizate. Euroclear a declarat că nu recunoaște jurisdicția tribunalului moscovit.

Unde diferă relatările

Dixon a susținut că inițiativa se bucură deja de sprijinul mai multor state membre ale UE și al unor membri ai Parlamentului European, dar, întrebat de Ukrinform, a recunoscut că guvernul belgian nu oferise încă un feedback pe marginea propunerii — cele două declarații nu se contrazic, dar indică grade diferite de avans al consultărilor la nivelul UE și la nivelul Belgiei, statul în care se află Euroclear.

Context

Pe 15 mai, o instanță de arbitraj de la Moscova a dat câștig de cauză Băncii Centrale a Rusiei în procesul intentat Euroclear, în valoare de aproximativ 18,17 trilioane de ruble (circa 250 de miliarde de dolari la cursul actual); cererea, depusă în decembrie 2025, cuprindea fondurile înghețate, valoarea titlurilor afectate de sancțiuni și profiturile nerealizate, suma reprezentând aproximativ jumătate din dimensiunea bugetului federal rus. Euroclear a declarat că nu recunoaște jurisdicția tribunalului moscovit. Propunerea lui Dixon se inspiră din transferul conturilor Băncii Centrale a Irakului după căderea regimului lui Saddam Hussein și este prezentată ca o variantă care elimină necesitatea unor garanții individuale din partea statelor membre ale UE, sursă a unor divergențe majore în propunerile anterioare.